Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Ioan

Capitolul 2

A doua condiție: respectarea poruncilor
și iubirea aproapelui

    ³ Din aceasta știm că îl cunoaștem: dacă ținem poruncile lui. ⁴ Cine spune: "Eu îl cunosc", dar nu ține poruncile lui, este mincinos și adevărul nu este în el. ⁵ Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârșită. Din aceasta cunoaștem că suntem în el. ⁶ Cel care spune că rămâne în el trebuie să trăiască așa cum el a trăit ^b.
     ⁷ Iubiților, nu vă scriu o poruncă nouă, ci porunca cea veche, pe care o aveți de la început; porunca veche este cuvântul pe care l-ați auzit. ⁸ Totuși vă scriu o poruncă nouă, care este adeverită în el și în voi pentru că întunericul trece, iar lumina cea adevărată strălucește deja. ⁹ Cine spune că este în lumină, dar îl urăște pe fratele său, este în întuneric până acum. ¹⁰ Cine îl iubește pe fratele său rămâne în lumină și nu este motiv de scandal ^c în el. ¹¹ Însă cine-l urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro merge pentru că întunericul i-a orbit ochii.

 

Note de subsol

---

^b Lit.: Să umble aşa cum el a umblat.
^c Termenul grec skandalon poate avea în acest context două sensuri: 1) cel care îl iubeşte pe fratele său nu se împiedică sau nu cade în cursă; 2) cel care îl iubeşte pe fratele său nu devine ocazie de păcat pentru alţii.